Sticla securizată normală are o rată de spargere spontană de aproximativ trei la o mie.Odată cu îmbunătățirea calității substratului de sticlă, această rată tinde să scadă.În general, „ruperea spontană” se referă la spargerea sticlei fără forță externă, rezultând adesea căderea cioburilor de sticlă de la înălțimi ridicate, reprezentând un pericol semnificativ.
Factori care afectează spargerea spontană a sticlei securizate
Ruperea spontană a sticlei călite poate fi atribuită unor factori externi și interni.
Factori externi care duc la spargerea sticlei:
1.Margini și condiții de suprafață:Zgârieturile, coroziunea suprafeței, crăpăturile sau marginile sparte pe suprafața sticlei pot induce stres care poate duce la rupere spontană.
2.Lacune cu rame:Spații mici sau contact direct între sticlă și rame, în special în timpul luminii solare intense, unde diferiți coeficienți de dilatare ai sticlei și metalului pot crea stres, provocând comprimarea colțurilor de sticlă sau generând stres termic temporar, ducând la spargerea sticlei.Prin urmare, instalarea meticuloasă, inclusiv etanșarea corectă cu cauciuc și amplasarea orizontală a sticlei, este crucială.
3.Găurire sau teșire:Sticla călită care este supusă găuririi sau teșirii este mai predispusă la spargere spontană.Sticla călită de calitate este supusă lustruirii marginilor pentru a atenua acest risc.
4.Presiunea vântului:În zonele predispuse la vânt puternic sau în clădirile înalte, proiectarea inadecvată pentru a rezista presiunii vântului poate duce la spargerea spontană în timpul furtunilor.
Factori interni care contribuie la spargerea sticlei:
1.Defecte vizibile:Pietrele, impuritățile sau bulele din sticlă pot provoca o distribuție neuniformă a tensiunii, ducând la spargerea spontană.
2.Defecte structurale invizibile din sticlă,Impuritățile excesive de sulfură de nichel (NIS) pot determina, de asemenea, autodistrugerea sticlei călite, deoarece prezența impurităților de sulfură de nichel poate duce la creșterea tensiunii interne a sticlei, declanșând spargerea spontană.Sulfura de nichel există în două faze cristaline (faza de temperatură înaltă α-NiS, faza de temperatură joasă β-NiS).
În cuptorul de călire, la temperaturi mult mai mari decât temperatura de tranziție de fază (379°C), toată sulfura de nichel se transformă în faza de temperatură înaltă α-NiS.Sticla se răcește rapid de la temperatura ridicată, iar α-NiS nu are timp să se transforme în β-NiS, înghețând în sticla călită.Când sticlă călită este instalată în casa unui client, aceasta este deja la temperatura camerei, iar α-NiS tinde să se transforme treptat în β-NiS, determinând o expansiune de volum de 2,38%.
După ce sticla este supusă călirii, suprafața formează stres de compresiune, în timp ce interiorul prezintă stres de tracțiune.Aceste două forțe sunt în echilibru, dar expansiunea de volum cauzată de tranziția de fază a sulfurei de nichel în timpul călirii creează solicitări de tracțiune semnificative în zonele înconjurătoare.
Dacă această sulfură de nichel se află în mijlocul sticlei, combinația acestor două tensiuni poate face ca sticla călită să se autodistrugă.
Dacă sulfura de nichel se află pe suprafața sticlei în regiunea de presiune compresivă, sticla călită nu se va autodistruge, dar rezistența sticlei călite va scădea.
În general, pentru sticla călită cu o presiune de compresiune a suprafeței de 100MPa, o sulfură de nichel cu un diametru mai mare de 0,06 va declanșa autodistrugerea și așa mai departe.Prin urmare, alegerea unui bun producător de sticlă brută și a unui proces de fabricare a sticlei este crucială.
Soluții preventive pentru spargerea spontană a sticlei securizate
1.Alegeți un producător de sticlă de renume:Formulele de sticlă, procesele de formare și echipamentele de revenire pot varia între fabricile de sticlă flotată.Optați pentru un producător de încredere pentru a reduce riscul de rupere spontană.
2.Gestionați dimensiunea sticlei:Piesele de sticlă temperată mai mari și sticla mai groasă au rate mai mari de spargere spontană.Fiți atenți la acești factori în timpul alegerii sticlei.
3.Luați în considerare sticlă semi-călită:Sticla semi-călită, cu stres intern redus, poate minimiza riscul spargerii spontane.
4.Optează pentru stres uniform:Alegeți sticlă cu distribuție uniformă a tensiunii și suprafețe netede, deoarece solicitarea neuniformă crește semnificativ riscul de rupere spontană.
5.Testarea la înmuiere la căldură:Supuneți sticla călită la testare la înmuiere la căldură, în care sticla este încălzită pentru a accelera tranziția de fază a NiS.Acest lucru permite o eventuală rupere spontană să apară într-un mediu controlat, reducând riscul după instalare.
6.Selectați sticlă Low-NiS:Alegeți sticla ultra-clară, deoarece conține mai puține impurități precum NiS, reducând riscul de rupere spontană.
7.Aplicați folie de siguranță:Instalați o peliculă antiexplozie pe suprafața exterioară a sticlei pentru a preveni căderea cioburilor de sticlă în caz de spargere spontană.Filmele mai groase, cum ar fi 12 mil, sunt recomandate pentru o mai bună protecție.
